Tipuri de părinți, în funcție de stilul educativ

raluca-tita-psiholog

 

Care sunt principalele datorii ale părinţilor faţă de copii?

 

Prima datorie a părinţilor faţă de copii este aceea de a-i iubi.

A doua datorie a părinţilor faţă de copii este de a-i învăţa.

Principala condiţie ca un copil să primească o educaţie corectă o reprezintă capacitatea părinţilor de a o face, şi în acelaşi timp, intensitatea şi sinceritatea iubirii părinţilor.

Pentru orice persoană, familia este me­diul natural cel mai favorabil pentru formarea, dezvoltarea şi afirmarea lui, asigurînd condiţii de securitate şi protecţie, fizică dar şi psihică, în orice perioadă a vieţii.

Familia este mediul esenţial care poate influenţa dezvoltarea şi destinul copilului prin securizare materială, dragoste şi educaţie.

 

Familia are o însemnată funcţie educativă.

Ea este prima instituţie de educaţie şi pentru prima copilărie este mediul educativ prin excelenţă.

 

 

Ce stil educativ ai?

 

În creşterea şi educarea copiilor, părinţii au diferite stiluri predominante. De multe ori,

aceştia se pot regăsi într-unul din tipurile descrise mai jos.

 

Părinți indulgenţi:

– permit copiilor să facă în general ce vor, fără multe restricţii, considerând că libertatea

este principiul esenţial în creşterea şi dezvoltarea copilului;

– sunt interesaţi de tot ceea ce face copilul;

– copilul este încurajat să ia decizii;

– copilul e pedepsit foarte rar.

 

Părinți autoritari:

– cer copilului respectarea cu stricteţe a regulilor;

– orice greşeală a copilului este pedepsită;

– independenţa copilului este limitată şi copilul ar putea întâmpina greutăți în a lua

decizii singur;

– părinţii impun disciplină și respect faţă de cei din jur.

 

Părinți protectori:

– mereu atenţi la nevoile copilului, mai ales la siguranţa acestuia;

– văd la tot pasul pericole pentru copil, fiind în general îngrijoraţi şi agitaţi;

– la apariţia unei probleme caută vinovaţi şi moralizează;

– acceptă greu manifestările de independenţă ale copilului.

 

Părinți indiferenţi:

– neglijează copilul, nu sunt preocupaţi de activităţile lui, lăsându-l să se descurce singur;

– nu laudă copilul, nu îi arată afecţiune, nu îi acordă atenţie.

 

Părinți democratici:

– respectă drepturile copilului;

– sunt deschişi la nou şi încurajează încercările copilului;

– explică copilului regulile şi urmăresc respectarea lor;

– oferă copilului căldură şi atenţie;

– apreciază şi preţuiesc copilul, oferindu-i prilejul de a lua parte la hotărârile familiei;

– îl învaţă pe copil să fie atent la nevoile, dorinţele şi sentimentele celorlalţi, încurajându-l în acelaşi timp să şi le exprime pe cele proprii.

 

 

Orice stil educativ are avantaje şi dezavantaje, dar cel democratic este cel mai potrivit

pentru creşterea şi educarea copiilor.

Nu există stil educativ pur. Fiecare părinte se comportă mai mult conform caracteristicilor unui stil, dar poate reacţiona, în anumite situaţii, ca şi cum ar „uita” principiile în care crede. De exemplu, unui părinte indiferent, un accident suferit de copil îi poate modifica comportamentul devenind, cel puţin pentru o vreme, părinte protector. Un părinte indulgent, într-o perioadă dificilă, devine mai autoritar, deoarece nu mai are timp suficient de petrecut cu copilul.

Comportamentul schimbător al adultului poate deruta copilul, poate să-i provoace frustrare sau supărare. Pe cât posibil, trebuie să îi explicaţi motivele acestor schimbări şi să-l încurajaţi să le accepte.

 

Raluca Tita, Psiholog Specialist – Psihologie clinică

Centrul de Terapie, Consiliere psihologică, orientare în carieră, Consiliere juridică şi socială

Str. Popa Petre, nr 15, Sectorul 2, Bucureşti

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.